|
E-MAIL: mesaje în ETER
Autor : Mircea Sârbu
Adolescentii americani nu mai schimba numere de telefon ci adrese de
e-mail. Fata de viteza si precizia postei electronice, orice alta forma
de corespondenta va deveni curând desueta. Chiar daca astazi în
România accesul elevilor si studentilor la e-mail este limitat (uneori
din obtuzitate), cu siguranta mâine va fi altfel. Pentru ca nu mai
exista cale de întoarcere.
De-a lungul evolutiei sale, Internetul a trecut prin mai multe etape.
La început, a fost o retea militara, creata de US DoD (Department
of Defence Ministerul Apararii Statelor Unite). Ideea de la care s-a
pornit a fost aceea de a introduce un grad ridicat de redundanta, astfel
încât distrugerea unei parti a retelei sa nu afecteze functionarea
restului retelei. Perioada urmatoare a apartinut comunitatii stiintifice
si academice. Oamenii de stiinta au folosit reteaua pentru a comunica
între ei, pentru a distribui informatii, pentru a face cunoscute
rezultatele cercetarii. Etapa actuala este cea a utilizarii publice a
Internetului, pe baze comerciale.
Dintre toate serviciile Internetului, posta (sau mesageria) electronica
(e-mail în engleza, dar din ce în ce mai mult si în
româna...) este cea mai simpla si cea mai raspândita. Trebuie
spus aici ca posta electronica nu este apanajul exclusiv al Internetului:
exista retele locale sau de arie larga private care dispun de sisteme
de mesagerie electronica. De asemenea, majoritatea BBS-urilor permit utilizatorilor
proprii sa corespondeze între ei. Din perspectiva utilizatorului,
folosirea acestor sisteme este similara cu utilizarea sistemului e-mail
din Internet, exceptând modul de formare a adreselor si, desigur,
faptul ca în aceste sisteme nu se poate comunica decât în
cadrul organizatiei respective. Dar expansiunea Internetului este foarte
rapida si majoritatea acestor sisteme sunt deja conectate la Reteaua Globala.
Abecedarul e-mail
Cu siguranta multi dintre cititori folosesc cu dezinvoltura posta electronica.
Exista însa multi care înca nu au avut posibilitatea, interesul
sau poate curajul sa-i cunoasca avantajele. Cert este ca, în scurt
timp, e-mail-ul va deveni un instrument indispensabil pentru oricine,
asa ca o introducere rapida este, cred eu, necesara. Desigur, toti am
fost începatori (newbies - în jargonul Retelei) si câteva
sfaturi la timpul potrivit ne-ar fi scutit de o parte dintre greselile
inerente ale începutului.
Conectarea. În multe privinte, functionarea postei electronice
se aseamana cu serviciile postale obisnuite. Analogia este extrem de expresiva,
asa ca o voi detalia putin.
În general, fiecare dintre noi suntem clientii unui anumit oficiu
postal, de regula cel mai apropiat de locuinta. Fiecare dintre noi avem
o cutie postala acasa si/sau o casuta postala la oficiul postal, identificate
printr-o adresa. Oficiul postal deserveste o anumita zona, strict delimitata,
deci un numar bine precizat de adrese.
În cazul postei electronice, rolul oficiului postal este jucat
de un calculator (de regula o masina Unix sau Windows NT) care ruleaza
un program numit (la modul generic) server de e-mail. Suntem clientii
acestui server daca dispunem de un cont pe acest server. Aceasta implica
faptul ca avem o adresa e-mail prin care putem fi identificati si un spatiu
de stocare unde sunt memorate mesajele (mailbox cutie postala).
Un oficiu postal are doua interfete: una spre clientii sau (corespunzatori
adreselor care-i sunt arondate) si una spre ansamblul sistemului postal.
Prima interfata implica distribuirea corespondentei sosite spre clientii
oficiului si preluarea corespondentei acestora în vederea expedierii.
A doua interfata o reprezinta relatia directa sau indirecta (prin intermediul
altor oficii postale, oficii de triere etc.) cu celelalte oficii postale.
În mod analog, serverul de e-mail dispune de doua protocoale diferite,
corespunzatoare acestor interfete. Astfel, comunicarea cu clientii se
face, în marea majoritate a cazurilor, prin protocolul POP3 (Post
Office Protocol 3), care asigura distribuirea mesajelor (acesta este termenul
prin care ne referim la o scrisoare electronica") receptionate catre
clientii proprii carora le sunt destinate si preluarea mesajelor expediate
de acestia. Interfata cu alte servere de e-mail din Internet se face prin
protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol), prin care serverul receptioneaza
si expediaza corespondenta clientilor sai în si din Reteaua Globala.
De regula, utilizatorul are de-a face cu un singur server de e-mail (altfel
spus: serverul POP3 si serverul SMTP ruleaza pe aceeasi masina). Este
însa posibil ca expedierea sa se faca printr-un alt server SMTP.
Analogia cu posta obisnuita este evidenta: nu suntem obligati sa trimitem
scrisorile prin intermediul oficiului postal caruia îi suntem clienti.
Le putem expedia de oriunde, dar le putem primi doar acasa.
Transferul mesajelor. La modul general, atât posta obisnuita cât
si posta electronica functioneaza pe principiul stocheaza si trimite
mai departe" (store and forward). Pentru a ilustra acest principiu,
vom analiza în paralel drumul unei scrisori si cel al unui mesaj.
Utilizatorul scrie de obicei scrisoarea acasa, o pune într-un plic
pe care scrie adresa completa a destinatarului si o pune într-o
cutie postala. Din timp în timp, functionarii postei aduna scrisorile
si le depun la un oficiu postal. În cazul unui mesaj e-mail, acesta
este compus de regula pe statia (calculatorul) utilizatorului, prin intermediul
unui program numit client e-mail (sau mailer, cum i se mai spune). Antetul
mesajului este echivalentul plicului si va contine informatiile publice
necesare (vezi caseta Anatomia unui mesaj"). Initial mesajul este
stocat local, dar la prima conectare la serverul SMTP, acesta este preluat
si stocat pe server. Daca utilizatorul este conectat permanent cu serverul
(de regula, într-o retea locala) expedierea pe server se poate face
si imediat, dar daca legatura se face prin linie telefonica comutata (prin
intermediul unui modem) mesajele vor fi preluate de server la prima conectare.
La oficiul postal se face o triere a scrisorilor dupa adrese. Scrisorile
loco sunt trimise direct oficiului postal care deserveste adresa expeditorului.
Celelalte scrisori sunt trimise unor oficii postale care deservesc zonele
teritoriale corespunzatoare adreselor. Exista o ierarhie: toate scrisorile
destinate adreselor dintr-o zona (de pilda un judet) sunt trimise la un
anumit oficiu, care le aduna, le triaza si le trimite mai departe, spre
oficii postale, pâna la oficiul postal care deserveste direct destinatarul
scrisorii.
În cazul unui mesaj e-mail, serverul procedeaza cam la fel. Daca
destinatarul este un client al sau, mesajul este plasat direct în
mailbox-ul acestuia. Celelalte mesaje sunt trimise unor niveluri Internet
superioare, unde sunt triate în functie de adrese si redistribuite,
ajungând adesea sa treaca prin multe servere intermediare, pâna
când ajung la serverul de e-mail al destinatarului.
În fine, ultimul pas în drumul scrisorii este cel de la oficiul
postal la destinatar. Daca adresa mentioneaza o casuta postala, atunci
scrisoarea este depusa acolo, altfel postasul o duce si o pune în
cutia postala a destinatarului.
În termenii postei electronice, acest ultim pas corespunde preluarii
mesajului de catre programul client e-mail cu care lucreaza destinatarul
(aceasta operatie se face la prima conectare a mailer-ului la serverul
POP3). Odata ajuns în calculatorul destinatarului, acesta poate
sa-l citeasca, sa-l pastreze, sa-l stearga etc.
Servicii speciale. Mai exista similitudini. Ce se întâmpla
daca, dintr-un motiv sau altul (de pilda, destinatarul si-a schimbat adresa)
scrisoarea nu poate ajunge la destinatie? În mod normal, ea este
trimisa înapoi. Un mesaj poate la rândul lui sa întâmpine
anumite dificultati. De exemplu, unul dintre serverele intermediare este
indisponibil, caz în care se recurge la trasee ocolitoare. Daca
serverul destinatie este indisponibil, expeditorul primeste un mesaj de
avertisment de la ultimul server intermediar, care însa va mai insista
un timp (de obicei câteva zile) sa intre în legatura cu serverul
destinatie. Daca adresa este gresita (de pilda destinatarul nu mai are
cont pe serverul mentionat), expeditorul primeste un mesaj prin care este
înstiintat de acest lucru.
Exista si posibilitatea de a trimite mesaje recomandate", caz în
care expeditorul primeste un mesaj prin care i se confirma în mod
explicit livrarea mesajului catre destinatar. Mai mult, unele programe
pot solicita destinatarului sa confirme citirea mesajului, dar functionarea
acestei facilitati depinde de programul client folosit de destinatar.
Dincolo de similitudinile cu posta obisnuita, mesageria electronica ofera
o serie de servicii specifice, care nu au echivalent printre serviciile
postale obisnuite.
Cea mai simpla astfel de facilitate o reprezinta posibilitatea de a trimite
acelasi mesaj mai multor destinatari simultan. Aceasta facilitate permite
si crearea unor asa-numite liste de discutii".
Alte facilitati importante sunt atasarea fisierelor, redirectarea automata
a mesajelor, filtrarea mesajelor în functie de diferite criterii
(combinata uneori cu raspunsuri automate), crearea de pseudonime (alias-uri)
etc.
Functiile clientilor de e-mail
Odata ce ne-am facut o idee generala despre functionarea postei electronice
în ansamblul ei, putem sa ne concentram asupra programelor client
de posta electronica, cele cu care interactionam în mod uzual.
Ca simpli utilizatori, este bine sa stim ca exista multe astfel de programe,
atât comerciale cât si shareware sau freeware. Vremea când
ne conectam prin telnet la server si foloseam programe Unix (de gen mail
sau Pine) a trecut. Astazi se folosesc preponderent programe cu interfata
grafica prietenoasa si intuitiva (Windows, Mac, Motif etc.), dar este
bine sa tinem seama de faptul ca, de regula, nu stim ce programe, ce sisteme
de operare si ce calculatoare folosesc corespondentii nostri. În
ciuda aparentelor, acesta nu este un dezavantaj, ci poate chiar punctul
forte" care a dus la expansiunea extraordinara a postei electronice
(si a Internetului în general): faptul ca transcede platformele
de calcul.
În linii mari, un client de e-mail trebuie sa ne permita sa comunicam
cu serverul, sa vizualizam mesajele pe care le primim, sa compunem mesajele
pe care le expediem si sa ne organizam într-un mod cât mai
convenabil mesajele. Toate aceste functii sunt însa strâns
împletite.
Comunicarea. În principiu, aceasta functie se realizeaza automat.
Trebuie totusi sa stim ca legatura cu serverul nu este permanenta, chiar
daca suntem conectati cu acesta printr-o retea (eventual cuprinzând
si linii telefonice închiriate). De cele mai multe ori, conectarea
la server se face la anumite intervale de timp, ocazie cu care se transfera
mesajele trimise si se aduc mesajele primite, dupa care programul elibereaza
legatura. Stabilirea acestui intervalul este lasata la latitudinea utilizatorului
(depinde de numarul mesajelor vehiculate si de calitatea retelei).
Majoritatea programelor permit ca de fiecare data când se expediaza
un mesaj sa se stabileasca legatura si mesajul sa fie transmis imediat.
Aceasta optiune este însa indicata doar în cazul în
care conexiunea se face prin retea locala.
Pentru utilizatorii care sunt conectati la server prin linie telefonica
închiriata (marea majoritate a celor care utilizeaza calculatorul
acasa si sunt conectati la Internet printr-un furnizor comercial), varianta
optima este conectarea explicita, pentru a minimiza utilizarea liniei
telefonice (care costa, si nu putin). Este de amintit ca în acest
caz, momentul expedierii" mesajului nu coincide cu transmiterea
lui efectiva (avem posibilitatea sa ne razgândim). Unele programe
(de pilda Eudora) semnaleaza acest lucru prin schimbarea comenzii Send
(trimite) cu Queue (pune în asteptare).
Vizualizarea. Este o functie simpla, prin care putem sa citim mesajele.
Daca mesajul este un simplu text ASCII pe 7 biti (cazul cel mai uzual)
nu avem prea multe probleme. Este indicat sa stabilim ca font de afisare
(daca programul permite acest lucru) un tip de caractere monospatiate
(toate literele au latime egala, de exemplu Courier) pentru ca adesea
cei care compun mesajele utilizând terminale alfanumerice recurg
la alinieri ale textului pentru a-i spori lizibilitatea. Este bine sa
maximizati fereastra aplicatiei (sau macar cea care afiseaza textul),
pentru ca adesea veti întâlni mesaje care contin <CR>
la capatul fiecarei linii, ceea ce conduce la o lectura cel putin incomoda
daca liniile nu încap integral în fereastra de afisare.
Majoritatea mailere-lor actuale au posibilitatea sa afiseze si text formatat
(în principal HTML). Standardele însa nu sunt înca foarte
stabile si se întâmpla adesea ca viewer-ul clientului nostru
de e-mail sa nu înteleaga perfect formatarea realizata de mailer-ul
corespondentului nostru. Si viceversa. Sa speram ca timpul va rezolva
aceste probleme.
Singurul aspect mai complex al functiei de afisare este cel legat de
fisierele binare atasate mesajelor. În cazul celor mai multe programe
Windows95 sau Macintosh, lucrurile se desfasoara simplu: în mesaj
vor aparea iconuri corespunzatoare tipurilor de fisiere atasate. De regula,
un dublu-clic pe icon lanseaza aplicatia potrivita. Daca binarul este
un executabil, atunci îl lanseaza în executie.
Compunerea. Aceasta functie este realizata cu ajutorul unui editor specializat,
care cuprinde o parte de procesare de text si o parte de comenzi specifice.
Unele programe (de pilda Microsoft Exchange) permit utilizarea unui alt
procesor de text (cum ar fi Word for Windows) dar, în general, cel
înglobat este suficient.
Cum procesarea de texte o cunoastem cu totii, sa vedem elementele care
sunt specifice clientilor de e-mail. În primul rând, vom observa
ca editarea unui mesaj începe cu completarea unor câmpuri
generice, care formeaza antetul mesajului (header). Acesta este echivalentul
electronic al plicului: contine informatiile publice", de care întregul
sistem de mesagerie electronica are nevoie pentru a manevra scrisoarea.
Iata în continuare cele mai importante dintre aceste câmpuri:
•To: Aici va fi scrisa adresa destinatarului, care de obicei are
forma cutie_postala@locatie (din fericire, programele ne permit sa exprimam
adresa si sub o forma mai inteligibila: scriem în clar numele persoanei
dupa care scriem adresa între paranteze unghiulare). Trebuie însa
amintit faptul ca anumite retele, cum ar fi CompuServe, folosesc modalitati
diferite de adresare. Este important de subliniat ca, spre deosebire de
plicul obisnuit, aici putem scrie mai multi destinatari, astfel încât
mesajul va fi trimis catre fiecare dintre ei.
•Cc: Este prescurtarea de la Carbon copy - copie la indigo. Aici
putem scrie adresele persoanelor care vrem sa primeasca o copie a scrisorii.
De obicei este vorba de persoane care sunt vizate de continutul mesajului,
care ar putea fi interesate de informatiile din mesaj, care monitorizeaza
un proiect, sau oricine altcineva care consideram ca trebuie sa afle continutul
mesajului. Persoanele ale caror adrese sunt trecute în câmpul
Cc: se mai numesc destinatarii secundari". •Bcc: Este prescurtarea
de la Blind carbon copy (copie confidentala). Ca si în cazul precedent,
câmpul poate cuprinde adresele unor destinatari secundari. Diferenta
fata de copia simpla consta în faptul ca destinatarii primari si
secundari ai mesajului nu vor sti ca mesajul este receptionat de acesti
corespondenti. Este bine sa tineti seama de faptul ca exista posibilitatea
ca un mesaj pe care l-ati primit sa fi fost destinat si unor alte persoane
decât cele pe care le vedeti în antetul mesajului.
•Subject: Câteva cuvinte care sa evoce subiectul mesajului.
Dupa ce am completat aceste câmpuri, nu ne mai ramâne decât
sa editam mesajul propriu-zis.
Sa trecem în continuare în revista si cele mai importante
comenzi de care dispun programele de posta electronica:
•Reply (raspuns, replica). Aceasta comanda este disponibila când
citim un mesaj sau când am selectat un mesaj dintr-unul dintre dosarele"
tematice (vezi mai jos), mesaj pe care-l vom numi în continuare
original". Rezultatul comenzii este ca se lanseaza compunerea unui
nou mesaj, completându-se însa automat anumite câmpuri
ale antetului. În primul rând, câmpul To: va fi completat
(de obicei) cu adresa expeditorului mesajului caruia îi raspundem.
Daca originalul contine o adresa în câmpul Reply-To din antet,
atunci aceasta va fi adresa la care va fi trimis mesajul. În câmpul
Subject va fi copiat subiectul mesajului original, dar se va adauga în
fata Re:". În fine, corpul mesajului va fi citat"(quote)
în întregime, adica va ramâne în editor, dar fiecare
linie va fi prefixata de caracterul >" (cazul cel mai comun,
dar exista si alte conventii pentru citare). În felul acesta putem
sa raspundem punct-cu-punct", pastrând citatele relevante
din mesajul original, putem sa scriem o scrisoare compacta în fata,
lasând la sfârsit scrisoarea originala citata integral (astfel
încât corespondentul nostru sa poata sa-si aminteasca cât
mai exact contextul mesajului pe care l-a trimis), putem sa stergem (partial
sau integral) partea citata din mesajul original etc.
•Reply to all. Spre deosebire de Reply, se genereaza un raspuns
adresat tuturor destinatarilor mesajului original (si, desigur, expeditorului).
Se foloseste atunci când un grup de persoane dezbat prin e-mail
un subiect si fiecare trebuie sa afle ce spun ceilalti. •Forward
( da mai departe"). Se genereaza un mesaj în corpul caruia
este citat întregul mesaj original, iar subiectul este prefixat
cu FW:". Ne ramâne sarcina sa completam câmpurile rezervate
destinatarilor (to, cc, bcc). Putem sa editam mesajul original, sa-l comentam
etc. Se foloseste atunci când vrem sa aducem si la cunostinta altor
persoane continutul (integral sau partial) al unui mesaj pe care l-am
primit.
•Redirect. Se aseamana cu Forward. Va trebui sa completam doar adresa
destinatarilor. Spre deosebire de Forward, subiectul si corpul mesajului
ramân aceleasi (dar pot fi editate). Noii destinatari vor primi
mesajul ca si cum le-ar fi fost trimis direct, cu singura diferenta ca
la numele si adresa expeditorului se adauga textul by way of" urmat
de numele si adresa celui care a facut redirectarea (din motive evidente:
acesta a avut posibilitatea sa altereze continutul mesajului original).
Ultimele observatii legate de functia de compozitie:
•multe dintre programele actuale dispun de numeroase functii de
formatare a textului (cel mai adesea HTML). Folositi-le cu precautie:
nu toate mailer-ele stiu sa interpreteze aceste formatari. Ati vrut sa
scrieti o scrisoare frumoasa si ati reusit sa produceti una ilizibila.
•Exista posibilitatea sa va compuneti o semnatura" (câteva
linii de text stocate de obicei într-un fisier ASCII) care poate
fi adaugata automat la sfârsitul fiecarui mesaj ce-l expediati.
Unele programe îl adauga de îndata ce începeti editarea,
dar altele îl adauga doar în momentul expedierii. Verificati
modul de functionare al programului cu care lucrati (trimiteti un mesaj
pe propria adresa), altfel riscati sa expediati mesaje nesemnate sau cu
doua semnaturi.
Atasarea fisierelor. Posibilitatea de a atasa unui mesaj fisiere de orice
fel este extrem de valoroasa. Modalitatea practica de atasare a unui fisier
la un mesaj este foarte simpla în programele moderne: se poate face
fie prin drag-and-drop ( tragem" iconul fisierului în fereastra
de compunere a mesajului), fie printr-un dialog de selectare a fisierului
(identic cu cel obisnuit prin care programele ne cer sa specificam fisierul
pe care sa-l încarce). Trebuie sa tinem seama de anumite aspecte
mai delicate.
Întregul sistem de e-mail din Internet a fost conceput pentru a
vehicula caractere ASCII pe 7 biti, astfel încât atunci când
trimitem fisiere binare (de pilda documente Word sau Excel, imagini bitmap,
secvente audio sau video, arhive comprimate, programe executabile etc.)
trebuie sa recurgem la o codificare a acestora care sa le protejeze de
eventuale alterari în timpul transferului. Exista mai multe forme
de codificare, dintre care cele mai utilizate sunt uuencode si binhex.
Ambele transforma informatia binara în coduri ASCII. La destinatie,
fisierul trebuie decodificat (majoritatea mailer-elor fac automat codificarea
si decodificarea). Din fericire, în ultima vreme a capatat o larga
raspândire o noua solutie, cunoscuta sub numele MIME (Multipurpose
Internet Mail Extension) care rezolva automat toate aspectele legate de
transmiterea datelor binare.
O ultima observatie: fisierele atasate pot sa creasca foarte mult dimensiunea
mesajelor (teoretic nu exista limita superioara). Este însa posibil
ca pentru corespondentul nostru, receptarea unui mesaj de mari dimensiuni
sa nu fie un motiv de bucurie. Daca acesta este conectat printr-o linie
telefonica de slaba calitate (cazul cel mai comun) s-ar putea sa stea
ore întregi pe line pentru a descarca fisierele, cu consecintele
de rigoare asupra facturii telefonice (sa nu uitam ca Romtelecom nu ne
taxeaza dupa numarul de kilo-octeti transferati ci dupa timpul de conectare).
Pe de alta parte este posibil ca administratorul serverului de la destinatie
sa fie în criza de spatiu de stocare si, în consecinta, sa
limiteze dimensiune mesajelor acceptate. Concluzia este ca e bine sa ne
asiguram dinainte ca nu vom produce nimanui necazuri cu mesaje de mari
dimensiuni.
Gestionarea contului. Dupa o perioada de folosire intensiva a postei
electronice, numarul mesajelor primite si trimise (o copie a fiecarui
mesaj trimis se pastreaza local) creste si ne vine din ce în ce
mai greu sa ne descurcam printre ele. Acest aspect este bine cunoscut
de producatorii de programe client de e-mail, asa ca din fericire avem
la dispozitie variate posibilitati de organizare cât mai eficienta.
Solutia de baza o reprezinta crearea unor dosare" sau cataloage"
(folders uzual se foloseste deja termenul romglez" folder, foldere)
în care putem plasa aceste mesaje. Continutul unui folder este vizualizat
sub forma de tabel, cu un mesaj pe fiecare rând. Plasare unui mesaj
într-un folder se face fie prin drag-and-drop, fie prin comenzi
simple, specifice programului.
Cele mai multe programe dispun de câteva foldere predefinite, al
caror nume variaza de la un program la altul, chiar daca functionalitatea
este mereu aceeasi. Astfel, exista întotdeauna un dosar unde sunt
automat plasate noile mesaje sosite (numit de regula Inbox sau In) si
un dosar unde sunt plasate copii ale mesajelor trimise (numit adesea Outbox
sau Sent messages). În fine, un alt dosar predefinit este cel în
care se pastreaza mesajele pe care le-am sters (numit Deleted messages
sau Trash sau altfel). Este bine de stiut ca mesajele pe care le stergem
mai sunt disponibile pâna când le stergem definitiv (cu o
comanda de genul Empty trash).
În afara de folderele predefinite, avem posibilitatea de a ne crea
propriile foldere, specifice activitatilor pe care le desfasuram. Unele
programe ne permit structurarea ierarhica a dosarelor, astfel încât
acestea ajung sa se asemene foarte mult cu structura de directoare a discurilor,
cu diferenta ca în locul fisierelor aici vom gasi mesaje.
În cadrul unui folder, avem posibilitatea sa sortam mesajele dupa
criterii diverse (dupa data, dupa numele expeditorului sau al destinatarului,
dupa subiect, dupa dimensiune etc.). Anumite marcaje ne permit sa identificam
cu usurinta mesajele care nu au fost înca deschise, cele care contin
fisiere atasate, cele la care am raspuns, cele pe care le-am trimis mai
departe, cele pe care le-am redirectat etc.
Facilitati speciale. Am grupat în aceasta categorie facilitati
care sunt specifice programelor, dar care nu-si au corespondent în
manevrarea mesajelor în Internet. Altfel spus, aceste facilitati
au valoare locala.
•Agenda cu adrese. Majoritatea mailer-elor ofera facilitatea de
a va stoca adresele corespondentilor, de cele mai multe ori împreuna
si cu alte informatii (adresa postala, numere de telefon si fax, observatii
etc.). Facilitatile de grupare a adreselor (tot un fel de foldere), de
sortare si de cautare sunt comune. Unele programe ofera posibilitatea
de a crea si adrese colective (sau liste de distributie).
•Filtre. Posibilitatea de a filtra automat mesajele este adesea
de mare valoare, mai ales atunci când volumul corespondentei este
mare. Filtrarea se face pe baza unor conditii specificate de utilizator,
cum ar fi prezenta unui anumit sir de caractere într-unul din câmpurile
antetului sau în corpul mesajului, precum si conditiile în
care se aplica (de pilda mesajelor primite sau mesajelor trimise). Daca
conditiile sunt îndeplinite, atunci se executa anumite actiuni specificate
de utilizator (de exemplu se transfera mesajul într-un anumit folder,
i se atribuie o anumita prioritate, este redirectat la o anumita adresa,
se raspunde cu un text standard etc.).
•Confidentialitate. Toate programele de mesagerie electronica ofera
utilizatorului posibilitatea (ba uneori chiar îl obliga) sa foloseasca
o parola pentru a-si proteja intimitatea corespondentei (în engleza:
privacy). Ca regula generala: este bine sa alegeti parole care sa nu poata
fi usor ghicite (de pilda, sa nu folositi variatii ale numelui). Ca sa
n-o uitati, va puteti nota în clar, într-un carnet, un element
care sa va ajute sa v-o amintiti (daca ati ales o combinatie bazata pe
numele pisicii vecinilor, va notati doar pisica"). Nu încredintati
nimanui parola. Trebuie însa spus din capul locului ca, la ora actuala,
nu exista nici o garantie ca nimeni nu are posibilitatea sa ne citeasca
mesajele, ba chiar sa scrie unele în locul nostru. Cea mai simpla
cale prin care ne putem apara de intruziuni o reprezinta cifrarea mesajelor,
ceea ce presupune însa o întelegere prealabila cu corespondentii
(ceea ce nu este nici usor si nici sigur).
O cale mai usoara o reprezinta cifrarea cu chei publice si chei private.
În acest scop puteti utiliza programul freeware numit PGP (Pretty
Good Privacy), disponibil pe diverse situri Internet (vezi Cifrarea cu
cheie publica").
De retinut: faptul ca cineva îsi cifreaza corespondenta nu înseamna
ca are ceva de ascuns. Dreptul la intimitate este recunoscut oricarui
cetatean si fiecare trebuie sa-l apere.
•Diverse. Imaginatia proiectantilor a dus la o adevarata inflatie
de facilitati (multe dintre ele complet inutile) oferite de produsele
software actuale. Ma voi limita doar la câteva, mai des folosite:
posibilitatea de a eticheta mesajele pe baza unor categorii prestabilite,
posibilitatea de a le atribui anumite prioritati (ignorate la transferul
de mesaje prin Internet dar poate relevante pentru destinatar, daca mailer-ul
sau le recunoaste), posibilitatea de a programa printr-un limbaj propriu
(de regula scripting) anumite actiuni, posibilitatea de a utiliza sabloane
si personalitati multiple" (de exemplu Eudora Pro îmi permite
sa-mi configurez doua sau mai multe stiluri de corespondenta: una pentru
mesajele oficiale, una pentru corespondenta privata etc.).
Post restant
Una dintre inovatiile cele mai la moda în domeniul postei electronice
o reprezinta posibilitatea de a utiliza casute postale accesibile prin
WWW. Programul client e-mail este în acest caz un applet Java, care
poate fi rulat de orice browser Web care stie" Java (Java enabled).
Exista situri (de exemplu Hotmail) care ofera oricui, gratuit, posibilitatea
de a-si deschide o casuta postala, oferind în acest scop spatiu
si servicii de administrare. Mai mult, din aceste casute postale se pot
accesa si eventualele alte casute postale de care utilizatorul dispune,
oriunde în lume. Avantajul consta în faptul ca oriunde în
lume avem posibilitatea sa ne întretinem corespondenta, cu singura
conditie de a avea acces la WWW. În tot mai multe tari apar terminale
Web cu acces public, iar cafenelele Internet sunt tot mai raspândite,
chiar si în România.
Liste de discutii
Posibilitatea fireasca a postei electronice de a trimite simultan copii
ale unui mesaj la mai multe adrese a condus la ideea asa-numitelor liste
de discutii" (mailing lists), orientate pe domenii, care grupeaza
în jurul lor utilizatorii interesati de tematica pusa în discutie.
Unele liste au o tematica foarte bine definita (de pilda utilizarea unui
anumit produs, cercetarile dintr-un anumit domeniu stiintific etc.), altele
grupeaza doar persoane care au anumite interese sau doar pasiuni comune
(de pilda posesorii de câini dintr-o anumita rasa, vorbitorii unei
anumite limbi, membrii unei comunitati, veteranii unui anume razboi etc.).
Principiul pe care se bazeaza listele de discutii este simplu: un mesaj
adresat listei (termenul consacrat pentru aceasta actiune este a posta",
echivalent oarecum cu a publica", a face public") este distribuit
în mod automat tuturor membrilor listei. Pentru a deveni membru
al unei liste trebuie sa va abonati (to subscribe) la respectiva lista.
Puteti sa abandonati o lista prin operatiunea inversa (to unsubscribe).
Fiecare lista are o descriere a tematicii abordate si regulile ei de conduita.
Listele pot sa fie controlate de un moderator sau pot sa fie libere.
Administrarea unei liste este realizata de programe specializate, dintre
care cel mai raspândit este Majordomo. În afara de faptul
ca distribuie mesajele postate unei liste catre abonati, aceste programe
raspund la mesajele care le sunt adresate, procesând comenzile pe
care le identifica (subscribe si unsubscrie sunt doar doua dintre ele).
Neticheta
Cuvântul "neticheta" (în engleza netiquette) a
fost compus din Net (Retea) si "eticheta" (reguli de comportare
civilizata). Semnificatia sa este deja clara: desemneaza un set de conventii
pe care e bine sa le respectam în utilizarea Internetului în
general si a postei electronice în special.
În primul rând trebuie spus ca toate normele unei corespondente
civilizate sunt implicit valabile si în retea. Neticheta trateaza
doar aspectele specifice corespondentei în Internet. Voi începe
cu câteva indicatii privind scrierea unui mesaj:
•Aliniati întotdeauna rândurile la marginea din stânga.
Nu încercati sa centrati titlul sau formula de adresare, deoarece
nu puteti prevedea ce efect va avea aceasta pe ecranul destinatarului.
•Lasati câte un rând gol între paragrafe. Nu folositi
tab-uri si nu indentati primul rând al paragrafului
. •Nu scrieti mai mult de 60-70 de caractere pe un rând si
nu introduceti caractere de control.
•Chiar daca editorul va permite, nu formatati textul. Este posibil
ca destinatarul sa foloseasca un terminal alfanumeric sau un mailer care
nu recunoaste formatarea, este posibil ca fonturile pe care le folositi
sa nu fie disponibile pe calculatorul acestuia sau culoarea textului sa
fie tocmai cea aleasa pentru fundal...
•Semnati întotdeauna mesajul, mai ales când îl
postati într-o lista. E posibil ca nu toti cei ce primesc mesajul
sa va cunoasca. •Semnatura nu trebuie sa fie prea lunga (nu mai mult
de 5 - 6 linii) si trebuie sa includa numele complet. Mai pot fi incluse
în semnatura numele organizatiei prin care beneficiati de acces
Internet, adresa paginii Web (personale sau a organizatiei), adresa postala,
numar de telefon si fax (vezi caseta Semnaturi").
•Limitati-va la tratarea unui singur subiect într-un mesaj
si completati în mod pertinent câmpul Subject, astfel încât
destinatarul sa poata sa identifice cu usurinta mesajele. Daca aveti mai
multe subiecte, scrieti câte un mesaj pentru fiecare. •Nu scrieti
cuvintele cu majuscule decât, eventual, pentru a sublinia un aspect
foarte important sau pentru titluri. Scrierea cu majuscule este interpretata
ca RACNET! •Pentru a sublinia sau a accentua un anumit *cuvânt*,
încadrati-l între asteriscuri. Citarea _titlului unei carti_
sau a unei lucrari se face între liniute de subliniere (underscore).
•Scrieti explicit datele calendaristice, deoarece pe glob exista
diferite conventii si se poate ajunge usor la confuzii. Deci 11 Mar 1998
si nu 11.03.98 (americanii vor întelege 3 noiembrie).
•Evitati exprimarile dure sau vulgare. Mesajele sunt usor de trimis
mai departe... •Nu postati niciodata un mesaj privat într-o
lista de discutii, decât cu aprobarea autorului.
•Nu cereti confirmare de citire" (atentie, e altceva decât
confirmare de livrare), chiar daca mailer-ul va ofera aceasta posibilitate.
Este considerata o intruziune în intimitatea corespondentului. Este
mai politicos sa cereti politicos destinatarului sa confirme primirea
mesajului.
•Atentie la glume si sarcasm. Este posibil ca în absenta mimicii,
intonatiei si a ceea ce se cheama limbajul trupului" (body language)
destinatarul sa nu înteleaga corect. De asemenea, e posibil ca fondul
cultural sau religios diferit al destinatarului sa-l conduca la o interpretare
pe care nu ati vizat-o. Pentru siguranta, folositi semnele cunoscute sub
numele de smileys (în traducere libera: "zâmbilici")
sau emoticons. Iata în continuare câteva dintre cele mai des
utilizate:
:-) ha, ha... e o gluma, n-o lua prea în serios. Se foloseste
pentru a marca o remarca glumeata sau (usor) sarcastica.
:-( din nefericire... Exprima suparare sau dezamagire,
;-) te-ai prins, nu? Asemanator primului, dar implica o doza de complicitate
(ca si cum ai trage cu ochiul).
:-> I-am zis-o! Marcheaza o remarca rautacioasa, sarcastica.
:-I Mda... Exprima indiferenta, plictiseala.
Câteva sfaturi utile pentru prima participare într-o lista
de discutii:
•Cititi descrierea listei si a regulilor de conduita stabilite de
moderatorul listei sau de comunitatea participantilor. Conformati-va.
•Familiarizati-va cu participantii, tematica si tonul" general
citind arhivele ultimelor saptamâni, eventual ca digest (forma prescurtata
a arhivei, continând doar interventiile considerate importante sau
semnificative). •Feriti-va de un limbaj dur si de atacuri personale.
Cu siguranta vi se va raspunde cu aceeasi moneda. •Scrieti îngrijit
si respectati neticheta. Atentie: daca ati gafat si v-ati dovedit un newbie,
comunitatea virtuala a listei nu va rata ocazia de a va aplica o corectie".
E aproape un ritual... pe care-i mai bine sa-l evitati.
Am lasat pentru final cele mai importante trei indicatii:
•Concepeti mesaje scurte si la obiect. Timpul costa bani, iar daca
cel care primeste mesajul se plictiseste, printr-un simplu clic îl
poate sterge. •Verificati de trei ori textul înainte de a trimite
mesajul. Greselile de ortografie va pot pata iremediabil cartea de vizita.
•Nu trimiteti niciodata un mesaj a carui publicare v-ar putea pune
în situatii jenante.
Mircea Sârbu este directorul editorial al editurii Computer Press
Agora.
Poate fi contactat prin e-mail la adresa msarbu@agora.ro
Acest articol a aparut in situl www.ginfo.ro
Nota
Dreptul de autor pentru acest articol apartine in totalitate si in mod
exclusiv autorului acestuia .
Sute de alte articole (in limba romana si in limba engleza),
carti electronice, tutoriale, documentatii si programe diverse le-am inscriptionat
pe CD-ul "Proiectarea
paginilor web".
Puteti citi online continutul
si recomandarile
primite de la utilizatorii acestui CD.
Pentru a comanda CD-ul, trebuie sa-mi trimiteti
un email
in care sa-mi comunicati numele si adresa unde doriti sa primiti
coletul.
|
